Willie Sutton (1901–1980) a fost unul dintre cei mai mari spărgători de bănci ai Americii. Jefuia băncile înarmat cu un pistol sau cu o mitralieră Thomson, dar nu a tras niciodată vreun foc de armă. Și-a atins apogeul în perioada Marii crize economice (1929–1933), când a jefuit zeci de bănci. Americanii, sărăciți de criză, l-au transformat în erou național: băncile îi jefuiseră pe ei, Sutton jefuia băncile vinovate. Bașca incredibila performanță de a evada de trei ori din închisori considerate de maximă siguranță. Mare cititor, când a fost prins ultima dată, în 1952, în camera lui s-au găsit bani, arme și opera lui Proust. Ziarele au scris despre asta și toată lumea s-a repezit să cumpere În căutarea timpului pierdut. Dacă ar fi avut mai mulți Suttoni, americanii ar fi devenit, fără discuție, niște oameni culți... – Ștefan Agopian
Cine atinge cărțile lui J.R. Moehringer trebuie ori să poarte mănuși, ca să se protejeze, ori să știe de la bun început că ele sunt bântuite de un microb ciudat, care stârnește în scurt timp, în doar câteva minute, boala gravă a cititului. Și nu a oricărui fel de-a citi, ci a unuia arzător (ca febra), care nu te mai lasă nici să mănânci, nici să bei apă, nici să dormi. Rar am pomenit la un scriitor și la o scriitură o asemenea forță a seducției și acaparării. – Filip Florian
